În adolescență, ghemuit în pat, mi se-ntâmpla să citesc uneori de dimineață până seara, uitând să mănânc și aproape și să respir, pentru că paginile pe car...
În adolescență, ghemuit în pat, mi se-ntâmpla să citesc uneori de dimineață până seara, uitând să mănânc și aproape și să respir, pentru că paginile pe care de fapt nici nu le mai vedeam descriau oameni adevărați, nori adevărați, orașe adevărate, pe când, dacă-mi ridicam privirile, nu vedeam decât jalnice umbre. Îmi dădeam seama că se înserează doar când paginile se făceau roșii ca focul, apoi cenușii. Drama vieții mele a început mai târziu, când în locul Cărții am fost silit să trăiesc realitatea. Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărți, așa cum au făcut-o generația mea și cele precedente. Și că utopia lecturii va rămâne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat.
Mircea Cărtărescu în Ochiul căprui al dragostei noastre (2012)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
1 gabriella [din public] a spus pe 16 octombrie 2012: |
| doamne cat de adevarat este... am trait asta si m-am regasit in fiecare cuvant al tau omule... |