Stop cadru
Se-oprește câteodată curs
neașteptat;
rămâne timpul suspendat,
doar ție... Fără vreun recurs!
Fără aviz, decis,
conștient,
ești desemnat de repetent;
pierzi sensul... Ești pe interzis!
Nici fan, din jucător nu ești;
spectator
privești la propriul rol, actor,
jucând zadarnic... T-irosești!
Și tot se mișcă fără tine;
paria,
nu sare nimeni. Ești avaria
acum... Și-ai făcut bine!...
Așa de singur ești, nu știi
regulament;
o simplă chestie de-antrenament
pe tușă... Îți mai revii?
Te-nchini degeaba
mistic,
te păcălești cu biblii, paroxistic;
habar n-ai care-i treaba...
... Cum se decide, ce, de cine
unicitatea...
Am vag senzația că inechitatea
e într-adins creată; "merde", "shit", "rahat"... Fără nicio rușine!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.