Și dumneata?
Și Dumneata, a cărui gură pute,
Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci
Hrănești în vorbele stătute,
Cu ce mă îndulcești și mă încerci?
Pe când te bucuri și mă lauzi, frate,
Mă uit în sufletul tău, biet,
Bolnav în bubele umflate
De un puroi ce coace - afund și-ncet.
Privirea, grea de-o veghe-nveninată,
Mocnește vânătă, ca niște zer.
Nu știu ce zări ți-o turbură vreodată
Și-o luminează strâmb ce soi de cer.
În bunătatea ta, spoită ca de Paște,
M-am poticnit de-o piatră de la fund.
Și am călcat pe mațe vii de broaște,
Care alunecă pitite și se-ascund.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 Steve [din public] a spus pe 26 octombrie 2015: |
| LLOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOLLLLLL!!!!(cool) (cool) (cool) (cool) |