Iarnă grea. Ger de crapă pietrele. Rămas fără lemne, omul își scoase toate cărțile în curte și le dădu foc. Se așeză apoi lângă ele, pe un scăunel, așteptând...
Iarnă grea. Ger de crapă pietrele. Rămas fără lemne, omul își scoase toate cărțile în curte și le dădu foc. Se așeză apoi lângă ele, pe un scăunel, așteptând să se încălzească la focul sacru al cunoașterii.
aforism de Mihail Mataringa (25 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa

Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.