O notă de egoism
Iradiind speranțe doar visate,
Jocuri de stele ce dansează ușor
Aducând lumină în al inimii pridvor,
Un mare nesecat de viață izvor,
Fără gânduri de moarte.
Lasă-mi gândul să alerge vioi
Spre constelații, sisteme vecine,
În univers nimeni nu fie ca mine
S-adun meteoriți și pulberi fine.
Podoabe pentru voi!
Coborând din înălțimile astrale,
Din Lebăda și până la Steaua Polară,
Îmi voi găsi o situație mai clară
Căutând în adâncuri calea normală
În liniști abisale.
Dar nu. Nimic nu-mi place,
Nici pulberile fine de asteroizi,
Nici aripile rechinilor flămânzi,
Nici ochii unora perfizi,
Cu ei nu am ce face.
poezie de Mihai Leonte (25 ianuarie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre gânduri
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre meteoriți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.