Rugă disperată
Păzește-i, Doamne, pe români,
Că-s neam creștin, nu sunt păgâni,
Mai vină-le în ajutor,
Fă-ți milă și de soarta lor
Că viață duc de câini!
Naivi am fost când am sperat
Că totu-n bine s-a schimbat,
Ne-am bucurat, ne-am veselit
Că pe tirani i-am izgonit,
Dar rău ne-am înșelat!
Venit-au alții mai avari,
Mai duri, mai cruzi, mai ordinari...
Si nu știu cât vom mai răbda
C-om pune mâna și vom da
Cu ghioage și cu pari.
Căci foamea, frigul, traiul greu...
Te fac din miel să fii un leu,
Să n-ai nici lege, nici păcat
Si-i vai de cel ce te-a-nșelat,
Că uiți de Dumnezeu
Si-n numele a tot ce-i sfânt,
Te prinzi de cer, intri-n mormânt...
De-aceea, Doamne, fă ceva,
Alungă jalea, căci așa
Blestemu-i pe pământ.
Prea Bunule, noi am greșit
Insă pedeapsa ce-am primit
E mult prea grea și e păcat,
Ajunge cât am îndurat,
Căci prea scump am plătit.
Păzește-i, Doamne, pe români
Că-s neam creștin, nu sunt păgâni,
Mai vină-le în ajutor,
Fă-ți milă și de soarta lor
Că viață duc de câini!
poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.