Rugăciune Tatălui nostru

Mă-nalţ Părintelui Etern
C-o jalbă; Doamne, oare-s demn
Să Te Întreb cum de Te am, doar Tată?
Oare-s orfan şi Mamă nu mi-e Dată
Să O sfinţesc, aşa cum fac cu anii,
La Tine mă-nchinând în liturghii şi psalmii,
Te venerând pe nume de Împărat?
Mi-aş căuta şi-un Pântec de-a fost Dat!?
M-am lepădat în voia-Ţi suverană,
Dar îmi lipseşte parcă suavul de Matroană
Să-mi mângâie de mic zulufii, să mă scalde
În lucii lacrimi, între braţe calde.
Mă rog la Tine să mă plămădeşti
Din pâinea Mamei, din cuptoare Îngereşti;
Te-ntreb de nu-i S-ompartă zi de zi,
De nu-i şi Ea... Femeie?... Spune-mi, oare o Fi?
... Să ierte dulce, cum ne ierţi, o omenire
Ce-Ţi suntem în genunchi, feriţi de ispitire.
Să ne dea Ea oblojul la viclean, că Ştie,
A Făcut mulţi, ne-a-nsămânţat o seminţie?!
E poate doar himeră, Doamne, gându-mi celestin
Ce-l îndrug pur şi cast, într-o-ntrebare-ngenunchiat... Amin.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!