De la viață am poruncă
De la viață am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc șuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.
Eu sunt protejat de muncă.
Viața-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer și brânză mă hrănesc,
Cu pastramă și cu șuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.
Mă simt încă-odată tânăr,
Și tot mai îmi place încă,
Anii trecuți să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.
Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.
Să-mi pun fularul la gât,
Să urc muntele cu stâncă,
Să văd luna cum se culcă.
Dacă mai vreau să trăiesc încă,
Mai am încă o poruncă:
Să beau apă de sub stâncă,
Din munți cu vale adâncă,
Să stau și la umbră-n luncă.
Așa, viața-mi va fi lungă.
Am timp să strâng bani în pungă.
Relele n-au să m-ajungă,
Greul vieții se alungă,
Moartea să nu mă înfrângă.
Cu o gândire profundă
Omul de azi nu se-afundă.
Mintea nu îi e bolândă,
N-are nimic să ascundă,
Și binele-n viață abundă.
poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.