Sfatul meu la despărțire
Pe cărarea vieții noastre,
Nu mai mergem împreună.
Eu mă ridic printre astre
Să veghez la lumea bună.
La voi, cei care-ați rămas
Undeva, acolo, pe pământ.
Tot ca voi, și eu am tras
Pentru idealul sfânt.
N-am reușit întotdeauna.
Înapoi însă, n-am dat.
Catedra mi-a fost tribuna
De la care am pledat.
Acum este rândul vostru
Să zidiți, să construiți.
Faceți-vă-n viață rostul,
De vreți să fiți prețuiți.
Doar așa lumea va spune
Că nu ați trăit degeaba.
Ce clădiți voi, va rămâne.
Nu dărâmă nici tornada.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 1999)
Adăugat de Dumitru Delcă

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.