Sonet

A fost un timp acela plin de vrajă!
Un timp pe care nu-l voi mai găsi!
Stam hotărât să fac sub cort de strajă
Şi să veghez pe-uscat până la zi.

În jurul meu, molatice, pe plajă,
Muindu-se în undele argintii,
Fecioarele ţeseau, dansând, o mreajă
Cu care să mă poată ispiti.

Eu le vedeam sărind printre reţele
Şi mă visam în mreajă, prins de ele,
Iar marea mă chema cu glas înalt.

Şi-n timp ce, întinzând năvodu-n grabă,
Fecioarele pândeau bogata pradă,
Eu, brusc, plonjam în valuri dintr-un salt!

sonet de Radu Stanca din Doti
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!