Nicio iluzie...
Nicio iluzie nu mai este posibilă,
în ciuda frumuseții zilei de toamnă,
a norilor falnici în asfințit...
Atât de mult am crezut, am iubit
sărbătoreasca alee ce se așternea înaintea mea,
a lumii caldă îmbrățișare, ce mie mi se cuvenea.
Unde e zborul, exaltarea, universul, uimit,
de la mine așteptă dezlegarea...
Imensă e puterea visului de la început!
Am vrut să dau și să primesc, să stăpânesc,
să ard, să ard și iată:
o rândunică speriată așteaptă noaptea și ultimul zbor...
poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre rândunele
- poezii despre posibilitate
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.