Am rămas la tine toată noaptea... Când deschisesem ochii în întuneric și te-am văzut alături, m-am mirat că nu sunt stele deasupra mea, atât de tare simțeam ...
Am rămas la tine toată noaptea... Când deschisesem ochii în întuneric și te-am văzut alături, m-am mirat că nu sunt stele deasupra mea, atât de tare simțeam cerul - nu, niciodată n-am regretat nimic, mulțumită acelui ceas. Mai știu și că, în timp ce dormeai, în timp ce-ți auzeam răsuflarea și-ți simțeam trupul atât de aproape de mine, am plâns de fericire în întuneric. Dimineață am plecat devreme, grăbită.
Stefan Zweig în Scrisoarea unei necunoscute
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.