* * *
Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăței.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băiețești să-ți iei!
Au soarta-n mână băiețașii
Dar alta-i a fetiței parte:
Nu treci - cât de sprințari ți-s pașii -
De inimioară mai departe."
Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simți că moare,
Se zbănțui sub dânsa patul:
Fusese-n viață dansatoare!
... Și dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Și pentru cap, oricând - topor.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (iunie 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.