Febră
Cerci firava șansă.
Tragi aerul rânced în piept adânc repezit
și ridici mâna
cu paharul, plin ochi de dimineață încă, la gură.
Privirea se izbește de zidul de cărămidă din față;
rănită, buimacă, aleargă de-a lungul, de-a latul
parcă ar fi un pui de cangur hăituit de varani.
O fi seară de acum.
Paharul spart nu mai contează.
Nici falanga descărnată
care, posibil, nici nu mai este mâna ta
scăldată-adineauri în ceața luminii.
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andrei Țurcanu. [Vezi poezii despre seară, poezii despre posibilitate, poezii despre mâini, poezii despre lumină, poezii despre gură, poezii despre dimineață sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.