Mirare
Mirare întreruptă
înflorirea cireșului negru,
altar, de miros
sfințit.
Căpriorul simte
cum îi cresc cornele-n stele,
două inelare-nuiele.
Noapte de vrajă
unde să plece?
Cum ne farmecă luna,
cum mă nasc
când nu mă mai nasc,
cum mă mir
părăsit de suflet!...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.