Când sferele se ating
Era... pe când se curbau nopțile
din cauza înălțimii cerului,
fura contur spirala în cochilia cosmică
ce se ridică liberă
lăsând în urmă melcul,
când sferele se ating...
(se înghesuie stelele pe calea laptelui!)
Mușcând
cu mușcături din cuvânt,
printre dinții de piatră
urma să treacă râul,
Cald sângerând în cântec,
pînă-n adâncul mișcat al inimii,
unde se nasc poeme sonore.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.