În zioa aceea frumoasă un lucru însă lipsia pe câmpul Blajului... limba!... inteligenții, frați și fii ai miilor de români adunați de pe tribunele câmpului libertății nu vorbia românește, și vântul învietor al acelei zile mărețe purta pe deasupra capetelor o babilonie de cuvinte stropșite și smulse din latinește, pe care bieții români nu le înțelegea nicidecum, deși le primea ca semne de mântuire, zicând: o fi dar... așa o fi!
Alecu Russo în Cântarea României (1850)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
| iulia mirancea [din public] a spus pe 30 martie 2012: |
| Slavă Domnului că ne mai amintim, din când în când, și de frumesețea neamului nostru .. Și ar fi bine să ne amintim cu mai multă râvnă! Felicitări pentru citatul excepțional, domnule Dan Costinaș! |
| Dan Costinaș [din public] a spus pe 30 martie 2012: |
Mulțumesc, doamnă, pentru felicitări, dar meritul meu este minim, precum cel al unui căutător de aur.
Lauda și admirația trebuie îndreptate undeva către jumătatea secolului al XIX-lea, înspre D-sa Conu' Alecu.
 |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 1 aprilie 2012: |
| "O fi dar ... așa o fi!", domnule Dan Costinaș! Dar eu mă întorc aici, (cât de des pot), ca să retrăiesc simțământul minunat al recunoștinței: al dumneavoastră pentru D-sa Conu'Alecu; al meu pentru domnia voastră, fiindcă ați găsit aurul și l-ați dăruit! |