Minunea a opta
Cu mângâieri de moale mătase-n catifea
Atinge obrazul inimii în suavă tresărire
Cu caldu-nfierbântat din bobul de cafea
Prin pleoapele visând o amară înfiripire.
Și păr în băiețești plete ascunde gând
Ce și-l răsfiră șic de un pasaj de mână
Cu degete de pluș, în umed tremurând
Brățara-ncheieturii cu-n firicel de vână.
Bărbița fină-i este un piedestal de buze
Cu roșul cărnii rupt de dinți sidef de perle
Ca boabele; cerceii ce-s clinchet să auze
Mărturisiri de amor și simțuri să deferle.
Dorință se numește și blândă-i răsuflarea
Ce-o dă, nimic să ceară, iubire, început,
Și val neostoit e plaja lumii, marea
Ce-nviorează nor de-un picur de sărut.
În jur halou văzduhul e îmbătat mirerasmă
Și sunetul de pași încântă azur, alee,
Întoarce chip privind-o, fuiorul de fantasmă...
Doar partenera noastră-i, de-o viață, o femeie...
Un opt ce stă culcat ca infinitu, o cheie,
O veșnic primăvară, o martie, o scânteie...
O aștept, o celebrez, eterna ea, idee!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.