Dă-mi, măcar, visu-napoi!
Am plecat demult de-acasă
Și nu m-aș simți străină
De-aș avea acum pe masă
O fărâmă de slănină...
Mă visez că-s în cămară
La cârnați și slăninuțe
Și mă gâdilă pe nară
Afumate șunculițe.
Dorm bucățile în țeapă...
Simt mireasma ne-ntrecută
De slănină și o ceapă;
Ce mâncare-i mai plăcută?
Dau să gust o bucățică
Și insist... Dar e în van!...
Că slănina-i tot mai mică
Și dispare în tavan!...
Mă trezesc... Aprind lumina;
Îmi fac cruce, zic apoi:
Doamne, unde e slănina?!?!...
Dă-mi, măcar, visu-napoi!...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (15 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.