Sonetul primăverii
Renaște iar natura-n nemișcare,
Înfășurată-n șalul de zăpadă,
Un ghiocel începe să se vadă,
Ca un simbol înviorat de soare.
Se scutură din somnul ei gătită
Să-ntâmpine potopul de lumină,
Mijește mugur verde în grădină,
Și-apare falnică ca o ispită.
Se-aud cocorii cruciați în zare
Cum trec spre țara visurilor lor,
În dansul nupțial de madrigale.
Pe străzi apar dantelele cochete
În spleen al plimbărilor de seară,
Dansând în ritm duios de menuete.
sonet de Ion Ionescu-Bucovu (4 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre somn
- poezii despre simbolistică
- poezii despre seară
- poezii despre ritm
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.