Pentru trandafirul din scaunul împărătesc
Roz trandafir, frumsețea ta
nu m-a cruțat. Din drum m-abat
și mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua și prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalți
suprafiresc la albe curți
din scaunul împărătesc,
pe lespede în fața ta
și gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu ești?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aș ști, aș căuta,
o, dac-aș ști că ființă n-ai,
aș căuta să-mi înflorești
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din povești
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure și amăgit -
eu mi-aș stârni grădinile,
trimite-mi-aș albinele -
din ceara răsăritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
să te clădească trandafir
de la nămiezi la asfințit.
poezie celebră de Lucian Blaga din Legenda veșnică
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- citate de Lucian Blaga despre trandafiri
- poezii despre suflet
- citate de Lucian Blaga despre suflet
- poezii despre gânduri
- citate de Lucian Blaga despre gânduri
- poezii despre ceară
- poezii despre apicultură
- citate de Lucian Blaga despre apicultură
- poezii despre albine
- citate de Lucian Blaga despre albine
- poezii despre alb
- citate de Lucian Blaga despre alb