Iubire ce domnești în lumea-aceasta largă
Iubire ce domnești în lumea-aceasta largă
Pe-alei vezi frumusețea rătăcind? E-a mea.
Nu vezi? Sunt ochii ei ca licăriri de stea,
lumini în templu, lămpi de strajă ca să ardă...
Vezi trupul, chipul ei cât poate să cuprindă
ca frumuseți resfrânte-n zâmbete din zori?
Și cugetul nu-i vezi, Domn al destinelor,
în care Dumnezeu se uită ca-n oglindă?
Privește-i umbletul, cât e e-ngândurat...
Și cum te-a-nfrânt când ea cu flori te-a-mpresurat...
Sub pasul ei și iarba crește fericită...
Se-aprinde primăvara-ntr-a privirii rază
și izvorând lumini din fața îndrăgită
de-i cerul mohorât el tot se-nseninează...
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.