Edwarda urca... la cer. Indiferența gălăgioasă a sălii față de fericirea ei, față de gravitatea măsurată a pașilor ei, era învestire regală și sărbătoare pre...
Edwarda urca... la cer. Indiferența gălăgioasă a sălii față de fericirea ei, față de gravitatea măsurată a pașilor ei, era învestire regală și sărbătoare presărată cu flori: moartea însăși era prezentă, căci nuditatea bordelului cheamă satârul casapului.
Georges Bataille în Madame Edwarda
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.