Sonetul VIII
Trăiesc, mă sting; ard toată și mă-nec.
Îndur îngheț, când flăcări mă frământă
Mi-e și prea dulce viața și prea cruntă;
Prin bucurie, chinuri se petrec.
Deodată râs și lacrimă încerc,
Și desfătarea mari dureri împlântă;
Ce am se pierde și-n vecie cântă;
Deodată mă usuc și-n floare trec.
Astfel mă mână Amor necurmat;
Și-atunci când cred că sufăr cel mai tare,
Pe negândite totu-i alinat.
Apoi când bucuria-i mai adâncă
Și mi-o închipui fără de-ncetare,
În suferința cea dintâi m-aruncă.
sonet de Louise Labe (1556), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și textele în
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.