| iulia mirancea [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Superb |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Iubirea este proces afetiv care presupune o minima selectie (chiar si in adolescenta). A iubi nediscrininatoriu nu e nici macar crestineste (iar asa- zisii nazarineni vor sa cuprinda toata omenirea in brate).daca tot am atins subiectul: crestinul (cel angajat pe singura Cale catre Viata) il cuprinde pe musulman cu atata pasiune incat tip neinitiat in sfintele taine ar crede ca vrea sa-l sugrume. Sa iubim chiar tot din jurul nostru: frigiderul (din care ne indopam fara jena), covorul (pe care calcam fara scrupule), tavanul (cu care avem fantezii suicidare), vecina (care e deja maritata), nametii (fiindca omoara conationali), clasa politica (fiindca sunt e mai eficienta decat nametii)? D-l Viktor poate ca a vrut sa exprime un gand frumos, dar exprimarea e de scoala primara, facuta in rate (ma refer la sintagma: ("tot ce e in jurul nostru"). "In jurul nostru" s-au scris si inca se mai scriu texte bune (Rushdie, Kadare, Llosa, Marquez, Saramago, Lodge, Borges, S. Endo, Murakami, Oz, Eco, Malouf, Jelinek, D. Lessing, Coetzee si de ce nu?, Cartarescu). Va entuziasmati ingenuu urmarind emisiunile doamnei Voda. Dar emisiunile literare ale celor pomeniti le receptionati cu antenele dvs. bibliofile? Accesul autentic la cultura nu se face la tv. Poate cand Paler si Paleologu (care au murit), PLesu si Liiceanu, Ciulei (care a raposat si el) si Andrei Serban e mai itesc ocazional pe sticla. La literatura doar contactul nemijlocit cu cartea (chiar si legata electronic) va faciliteaza accesul la cultura. Asta e Calea. Asa ca, va rog: temperati-va efuziunile! Descideti la intampla unul din autorii mentionati si sunt convins ca veti gasi ceva care sa merite (cu indulgenta, fireste) apelativul: superb. |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
(Ghici cu cine vobesc)
"iubirea este proces afectiv care presupune o minimă selecție". Altfel spus, iubim la comandă! La comanda crierului? Foarte bine: rațiunea este viitorul speciei ... raționale! Deci, adio specie umană!
Drept să vă spun, îmi plăcu mai mult citatul: "iubirea, ce cuvînt măreț, doamnă" din deschiderea unei pledoarii anterioare a domniei voastre, pe care, tocmai cînd o comentam mai cu foc, nu știu ce s-a întîmplat, dar m-am pomenit că totul a dispărut în neant, așa cum, vor fi dispărînd cîndva, chiar și aceste momente (uneori plăcute, alteori zadarnice) petrecute cu persoane pe care, cine știe dacă le voi vedea vreodată ...! Comentariul la care am făcut referire va fi, cît de curînd, onorat. Acum o să spicuiesc doar cîte ceva din ideile, întrebările și propunerile expuse în rîndurile de mai sus, dacă ele mi se adresează mie. Aveți răbdare? Căci eu v-am citit de două- trei ori, ca să fiu sigură că nu mi-a scăpat nimic!
N-o să vă combat (sau să vă combat?) Doar am să-mi apăr motivele pentru care eu sunt datoare, vreau și am dreptul să iubesc ceea ce enumerați dumneavoastră, ca fiind incompatibile cu noțiunea iubirii. Partea cu creștinismul o lăsăm deocamdată, e poveste, nu mă dau în vînt după ea! Dar:
Frigiderul: cum să nu-l iubesc? În el se află (cît de cît), hrana, după care am tînjit cînd eram copil (atunci, aș fi iubit și o cojiță de pîine)și nu se supără dacă nu-l bag în seamă, dimpotrivă, zice "mersi"
Covorul: cum să nu-l iubesc dacă îmi odihnește picioarele obosite, uneori, prea muncite ... și, fără să se supere, acceptă așa (cu defecte, cu probleme, cu nemulțumiri), să-l calc (fără jenă)...
Tavanul? Păi, dacă nu l-aș avea aș dormi sub cerul liber (așa cum, în copilărie mi s-a mai întîmplat). Eu văd în el o protecție, nu un pericol.
Vecina(ul)? Chiar dacă e măritată (însurat), cînd mă întîlnesc cu ea (el), îmi zîmbește, fără să vrea să știe dacă merit și (ferească Dumnezeu), de ce să se mărite (însoare)cu mine?
Nămeții? OO, cînd eram copil mă tăvăleam prin nămeți și zăpada care-mi intra pe sub hainele (puține) era moale și plăcută, pe corpul încălzit de zburdălnicia vîrstei ... Ce vină au nămeții, domnule?
Asta a fost tot, nu mai e nimic de ... neiubit? Ce, clasa politică? Păi, însuși autorul citatului ne dă soluția: "nu lăsa nimic la întîmplare" (valabilă, cu voia dumneavoastră și pentru nămeții ucigători)!
Și uite, pînă la urmă, dumnevoastră înșivă, găsiți "în jurul nostru"
ceva de iubit: textele bune pe care mi le recomandați în locul preocupărilor mele primitive ... Mulțumesc pentru recomandări, sunt nerăbdătoare să mă luminez cu sclipirea acelor genii (de unde să le iau?) și am să citesc oricît dacă aceasta vă va face bine ... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 19 februarie 2012: |
| Iulia, toate procesele psihice sunt selective, chiar si cele mai simple, senzoriale. Senzatia retine din mediu un anumit tip de stimuli, perceptia decupeza si ea portiuni din real. Ortega y Gasset spune despre iubire ca e o perceptie eronata, o incapacitate provizorie de a sesiza defectele unei persoane. Inclin sa ii dau dreptate. Wilde spune ca imaginatia e precumpanitoare in iubire, nu inteligenta. Si el are dreptate. Si, pt. a incheia ca Nastratin cred ca si dvs aveti putina dreptate. Ce mai ramane dupa cei doi isi primesc portiile de adevar. |
| iulia mirancea [din public] a spus pe 19 februarie 2012: |
Formidabil! Să mai zici, că gîndul nu circulă de colo, colo: înțelepciunea lui Nastratin! Am vrut s-o evoc și eu, mai zilele trcute, cînd, părerile erau împărțite, în legătură cu o zicere de-a mea ... Așa că, la urma urmei, doar forma de expunere a ideilor variază (uneori), gîndul fiind același (sau cel puțin asemănător)! În orice caz, mă simt onorată, în postura comparației, modestei mele ipoteze (există adevăr absolut?), cu aceea a acestor trei remarcabili predecesori: Daniel Stanciu, Gasset și Wilde! Adevărul (pur), este că provocările domniei voastre sunt demne de a fi speculate (la modul constructiv). Ei, vedeți, am reușit să-mi temperez entuziasmul (nu vă mai agresez cu accese de efuziune)? De fapt, entuziasmul spontan, nu presupune deloc, lipsa analizării în derulare a părerilor cuiva!
Contați în continuare pe buna mea crdință: de discipol și de critic! |
Nu este introdusă data nașterii pentru Viktor Cernomorcenco. [