Munca şi rugăciunea

Supărat pe timpul scurt, rămas pentru rugăciune
S-a dus un frate la stareţ şi i-a spus cu plecăciune:
- Eu vreau partea bună a Mariei să primesc
N-am venit la mănăstire ca tot timpul să muncesc
Să stau numa-n rugăciune este tot ce îmi doresc.
- Frate Zaharia, dă-i o carte şi să stea-ntr-o chilioară.
De-acum roagă-te într-una, să nu ieşi o clip-afară!
S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit
Şi-aştepta cu nerăbdare la masă a fi poftit.

A trecut de miezul nopţii... dar nimeni nu l-a chemat
Şi cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat.

poezie de Dorina Stoica din Izvorul Îndepărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Votează! | Copiază!