Infarct
Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-și face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenușiu de spital.
N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e și această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvață a scrie.
"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înșeli,
Fii silitoare și-nvață
A scrie - dar, te rog! - fără greșeli
Un singur cuvânt, numai unul: viață!"
Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauți, moarte, așa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...
Ah, inimă, cum te ții
De viață, de dulcele soare!
Ca steaua - de ore târzii,
Ca ramul - de pom,
Ca floarea - de ram,
Ca roua - de floare.
poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre rochii
- poezii despre medicină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.