Da, ești bătrân...
Da, ești bătrân... Și totuși gustă
priveliștea atâta câtă-ncape
în ochii tăi cu ostenite pleoape
E drept, îți este zarea mai îngustă,
dar ți-e și cerul mai aproape.
Da, ești bătrân... Și totuși cântă
gura fetiței care te sărută,
cum ai cântat și-ai sărutat o sută,
bătrânule poet.
E drept că sângele mai greu se înfierbântă,
dar se și răcorește mai încet.
Da, ești bătrân... Și totuși oare
nimica nu-ți mai poartă lira-n pântec?
Ți-a odrăslit și cel din urmă cântec?
Ți-a spus durerea până-n vârf și până-n fund?
E drept, ți-e mâna mai tremurătoare,
dar freamătă și struna mai rotund.
Da, ești bătrân... Și totuși, du-te
pe vechiul drum, la crâșma de-altădată.
Iubește, crede, cântă și te-mbată
la nesfârșit, de la-nceput.
E drept, iluziile se pierd mai iute,
dar ai și mai puține de pierdut.
poezie clasică de Marcel Breslașu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 aurel dinu [din public] a spus pe 19 septembrie 2014: |
| el mb mi-a incatat copilaria tinereta maturitatea si iata-l acum aici langa sufletul meu. multumesc si dvs si lui. cu bine |