Romanță monocromă (după Romanță policromă de Ion Minulescu)
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea,
M-aș bucura enorm, ca un șomer,
Și-aș cere serios apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi flota pescuitului oceanic,
Dă-mi primul pește pescuit cu flota
Și primul ceai băut direct din ceainic
Dă-mi paradoxul parvenirii tale,
Dă-mi măreția blondelor tembele,
Dă-mi cheia adunărilor banale
Și profunzimea gândurilor rele.
Dă-mi algoritmul vieții subumane,
Dă-mi simfonia maselor tăcute,
Dă-mi veselia vieții subterane
Și lacrima vapoarelor pierdute.
Dă-mi râul filantropic de la bănci,
Dă-mi un vapor din flota vânturată,
Dă-mi ascuțimea minții unei lănci
Și prima ta minciună gogonată.
Dă-mi frenezia celui care sapă,
Dă-mi liniștea plecării la război,
Dă-mi gravitatea morților la groapă
Și Ziua Judecății de Apoi.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipești,
Și tot din ce ulterior aduni.
Dă-mi bogăția castei țărănești
Și frumusețea casei de nebuni...
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.