În spre amiază soarele își pierde din prospețimea dimineții. Zâmbete fragmentate în spațiu, surprind cu ușurință dimensiunea copleșitoare a naturii înconjură...
În spre amiază soarele își pierde din prospețimea dimineții. Zâmbete fragmentate în spațiu, surprind cu ușurință dimensiunea copleșitoare a naturii înconjurătoare. Prin orice traducere mai exactă a vieții, vei căpăta gustul ridicol al morții. În această atmosferă isterică de incertitudine, se poate reglementa, fără îndoială, întreaga expresie logică a tristeții umane. O sursă serioasă de tulburări nervoase, duc la negarea tuturor simptomelor oneste care ne însoțesc. Căutând o expresie cât mai exactă a lunii, va îngenunchea în adâncimea sufletului nostru, un larg oftat de îngeri. Pe câți oameni, pe atâtea aspirații... la singurătate.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.