Cineva îmi aranjase celulele în altă ordine și-mi desfăcuse legăturile minții. N-aveam timp să mă gândesc. Tot ce mai puteam face era să-mi caut un adăpost într-un loc sigur - și asta cât mai repede. Am tras aer în piept și m-am scufundat în adâncurile conștiinței. M-am îndreptat spre fund, dând puternic din brațe, și acolo m-am agățat cu ambele mâini de un bolovan. Apa îmi strivea timpanele, de parcă se apăra împotriva unui intrus.
Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.