Dorm tâlcuri...
dorm tâlcuri în câte-un cuvânt
ca șerpii ascunși în pământ
și-n sufletul meu e tăcere
ca iarna în stupul de miere.
inima- ceasornic oprit-
în pasul tău sîngerat și rănit
în nopțile cu stelele stinse
îți caută urmele ninse.
logaritmul stelar ca un vals
dansează în noapte cam fals
și seara în roșu se frânge,
spoită cu dor și cu sânge.
cad zările-n fântâni părăsite,
cad gânduri în gol de ispite,
cad doruri obosite în vânt
și toate se-ascund în cuvânt.
e carnea trecută prin spini,
la care, iubito, te-nchini,
în toamna durerilor noastre
de-acolo de sus dinte astre.
nu mai șterge cu mâinile stelele,
că te fură din cer ielele
și rămâi în ținut de poveste,
fără să mai aflu de tine vreo veste.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.