Vă rog!
La înalțimea voastră n-am să mă ridic!
De ce să fiu eu criticat, atunci, cand nu zic nimic
Sa-mi pară lumea bună, măcar să-mi pară o dată!
Și dacă n-ar putea, atunci de ar vrea să tacă!
Mă încred în nimic și nu cred în voi
Nu v-am rugat să-mi fiți aproape
Ați venit cu blândeațea turmelor de oii
Să îmi stingeți lumina, să mă lăsați în noapte.
O vă rog atât! Vă rog și nu mai zic eu nicioadată!
Cum limpede e cerul și marea-i tot albastră
Și tot mai neagră pare, când apa e sărată
Mai pot s-aleg doar sarea, când marea e a voastră.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ilie Dragomir. [Vezi poezii despre lumină, poezii despre încredere, poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.