Poem de octombrie
douăsprezece lumânări din ceară neagră stinse pe pieptul meu,
șerpii gorgonelor sărutându-mi pleoapele obosite,
zeița nereidă Thetis murmurând incantații la mormântul lui Achille,
centaurul Hiron culegându-mi strugurii necopți,
numele iubitei...
pașii călăuzei rătăciți pe cărări blestemate,
chemarea catedralelor gothice înconjurate de sârma ghimpată,
brațele muezinilor răsturnând echilibrul firesc al tăcerilor lumii,
poeziile negre răsucind spada în trupul cuvântului pur,
numele iubitei...
vâslele argonauților înfipte în nisipul de aur al insulei lui Eete,
testamentul faraonului copil ucis de o toamnă lacomă de sângele tinereții,
măștile de carnaval ale sfinților părinți lăsate în confesionalul unui papă nebun,
haina de mireasă a Lucreziei de Borgia îmbrăcată de îngerul căzut al durerii,
numele iubitei...
jurământul fals din pridvorul vieții,
drumul către da,
drumul către nu.
poezie de Eduard Dorneanu (3 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
- poezii despre îngeri
- poezii despre șerpi
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.