Bunicul
Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.
Ar munci dar nu mai poate.
Bătrânețea-l stăpânește.
- E grea viața, măi nepoate,
Când totul te părăsește.
Bătrânețea-i haină grea,
Ce n-aș da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,
Plec din viața pământeană!
Nădejdea mea este la tine.
Ești tânăr și ai putere.
De vei trăi tot cât mine,
Vei dobândi și tu avere.
Un sfat bătrânesc e bine
Întotdeauna să-l primești!
Tu vei avea zile senine,
Dacă povața o-mplinești!
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.