Când va vorbi femeia

Când va vorbi femeia
vor tremura în haos vibrări de oale sparte
Şi-n lumile de cratiţi şi de tigăi deşarte,
Vor fumega în spasme de fumuri violete
Anemice sarmale,
Şi ftizice cotlete,
Şi arse maioneze vor plânge-n ziua ceea,
Când, searbădă, vorbi-va la Cameră femeia.

Va leşina pământul şi largurile firei,
Se vor mândri matroane din Teiu
Şi Dealu-Spirei.
Şi vor ofta bărbaţii,
Şi vor ţipa copiii.
S-o umple de alaiuri meleagul României,
Şi jale fi-va-n case şi plâns afară fi-va,
Când va trânti cu pumnul în masă
Paraschiva.

Va naşte zvon de glasuri, interpelări
Şi tropot,
Atacuri, întreruperi cu aiurări de clopot,
Vor naşte toalete şi va domni Nimicul.

Într-un proiect de lege se va trezi
Ibricul,
Şi pudra,
Şi juponul,
Chiuloţii şi caleaşca,
Când, searbădă, vorbi-va la Cameră Popeasca.

poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!