Din jurnalul unei zile (amurg în deșert)
pe această întindere de nisip
arsă de soare
îți voi așterne la picioare
amurgul unui suflet bântuit
ce n-a înțeles logica pustiului, nebunia...
nisipurile iși plâng deseori nerodirea...
să fie blestemul celui învins?
apele s-au închis grăbite în adâncuri
refuzându-le jelirea... tânguirea...
... sfâșietor e strigătul în deșert
a celui ucis
de nepăsare...
în această oază de nisipuri mișcătoare
se-adună pe-nserat
fecioare de rouă
ce-așteaptă pe cel însetat rătăcind
în curgerea unui timp obosit, deprimat...
... e ora când adevărul se surpă
... e timpul ca stele nopții să moară...
se-așterne amurgul peste zare
și peste ochiul stins al deșertului
ce n-a mai putut să vadă
agonia ta
căutând urme de pași
în cele mai sumbre vise, bântuite
de speranță...
poezie de Valentina Becart din Obsesia deșertului (26 august 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.