Eliberat de tot ce mă leagă de datele propriei mele istorii, mă simt mai puțin răsturnat de pe caii mei de bronz, mai puțin coborât de pe soclurile mele, mai puțin monarh surghiunit, mai puțin actor în declin, mai identificat cu eul meu profund, cu ochi făcuți pentru a mai privi încă și zvâcniri ce provin din străfundurile unei vitalități puse în savuroasă alertă în fața a ceva ce merită să fie privit bogăție preferabilă de la distanță (simt, deci exist) celei ale unei false trăiri în prosteasca ubicuitate a sute de statui înălțate în parcuri municipale și curți de primării.
Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.