Noaptea, când ești doar tu cu gândurile tale și stai nemișcat, se aude respirația lui Dumnezeu.
Noaptea, când ești doar tu cu gândurile tale și stai nemișcat, se aude respirația lui Dumnezeu.
Dan Bujor Dragomir în Din Exil (2011)
Adăugat de Dana Popescu

Votează! | Copiază!
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 25 februarie 2012: |
| O cugetare, cât "respirația" Lui Dumnezeu. Felicitări dle. Bujor. |
2 iulia mirancea [din public] a spus pe 25 februarie 2012: |
| Da! Numai că, e posibil să confundăm propriul geamăt de durere, cu proslăvita respirație divină ... |
3 Julia Costinaș [din public] a spus pe 26 februarie 2012: |
| Ai putea să deosebești, geamătul de respirație? E posibil ca geamătul nostru de durere să fie chiar respirația lui Dumnezeu. |
4 iulia mirancea [din public] a spus pe 26 februarie 2012: |
| D-na Julia! Așa ziceam și eu și mă bucur că mi-ați venit în ajutor, căci am reflectat mult la ceea ce vreau să spun, ca să mă fac înțeleasă! Pînă la urmă -din cauza ezitării- n-am reușit. Varianta mea inițială este susceptibilă de blasfemie și -știm- tentaculele damnațiunii abia așteaptă să ne înhațe. Dacă aș fi văzut emisiunea "Profesioniștii" (Oana Pelea), înainte de redactarea comentariului, aș fi fost mai curajoasă în confesarea propriei prihane (joi noaptea -la ora 1- este reluarea emisiunii, dacă tema vă este predilectă). Varianta opțiunii mele ar fi fost: suspinele din care parte a respirației divine fac parte? Căci, dacă se regăsesc în expirație ... Cam asta era ideea! Dar, din respect pentru sentimentul de speranță, mă opresc aici! |
5 iulia mirancea [din public] a spus pe 26 februarie 2012: |
| Julia! Așa ziceam și eu, distinsă coparticipantă la un subiect pe cît de incitant, pe atăt de delicat. Intervenția va fi fost previzibilă! Iar oferta (lipsa brutalității) este îndatoritoare! Am reflectat îndelung și, pînă la urmă, -din cauza culpei- n-am reușit să mă fac mai înțeleasă de atît. Varianta inițială este susceptibilă de blasfemie și -știm- tentaculele damnațiunii, abia ne așteaptă! Dacă aș fi văzut emisiunea "Profesioniștii" (Oana Pelea), înainte de a începe să croncăn aș fi fost mai încrezătoare în confesarea propriei prihane. Variantele conceptului ar fi fost: 1. Suspinele (gemetele), din care parte a respirației divine fac parte? Căci, dacă se găsesc în expirație ... atunci ...(?!) 2. Gemetele = ozonul inspirației divine (vezi stimularea și pretenția jertfei din Vechiul Testament) Cam asta e ideea ... Dar, din respect pentru fascinația speranței, renunț a vă întreba, care din cele două variante este valabilă! |