Voi scrie haiku-uri numai dacă japonezii vor scrie doine.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 M. Arin [din public] a spus pe 14 februarie 2013: |
| Uite un neputincios care pare a se resemna. O fi înțeles specificitatea unui haiku. Transhumanța niponă fiind la pământ, vă dați seama ce greu pricepe Miorița Yamamotto San... |
2 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 14 februarie 2013: |
| Daca o doina se scrie din 17 silabe dispuse 5-7-5, e OK. Pe un picior de plai epilat o gaza canta la flaut. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 14 februarie 2013: |
| Butulescu comite o dis-analogie. Japonezii sunt traditionalisti; romanii sunt ultraschimbisti. Cei din urma (si la propriu) schimba orice: injurii, neveste, partide, convingeri religioase, sindicate, presedinti, etc. Niponii au un specific national si cultural. Noi suntem incapabili sa se contruim un etos, sa ne articulam un specific national. Suntem printre cele mai nespecifice popoare europene, mai schimbatori ca cameleonii (pardon: ca cabotinii). De pilda, in materie de muzica "populara" doina e de mult inlocuita cu maneaua, care nici ea nu mai e la fel de trendy cum a fost o data. Butulescu mai greseste o data (probabil incearca sa aplice principiul logic al dublei negatii ca sa obtina ceva valabil). Doinele nu se "scriu", se compun. Si nu pe baza de partitura, ci de gura. Se ia o gura sau mai multe (merge chiar gura satului fiindca mereu e in mare verva) si o poveste trista de viata. Fiindca suntem in Romania amaraciunea e usor de reperabila, o intalnesti la tot pasul. Nu degeaba, doina, cantecelul de jale ne-a fost pana nu demult caracterisitca. Daca ai si un fluier din tibie de vitel ai toate ingredientele pentru a compune a balada. Rimele se fac prin brainstorming de grup (numit sezatoare) si gata doina. Singura problema ca satul s-a mutat la oras. De aia doina s-a transformat in manea... |
4 Apostolul Bologa [din public] a spus pe 14 februarie 2013: |
| Miorița niponă: Pe-un picior de plai, pe lâng-un bonzai Trece-un samurai... |
5 Ioana Voicila Dobre [din public] a spus pe 14 februarie 2013: |
| ,, De aia doina s-a transformat in manea...,, Of! Pana aici a fost perfect! Aici insa va contrazic: maneaua nu e taraneasca ci tiganeasca si nu e a satului ci a etniei tiganesti de la sate si orase.Eu sunt de la tara, traiesc de 33 de ani in capitala si ascult muzica populara autentica cu aceeasi placere cu care ascultam in copilarie emisiunea,, Intalnire cu muzica populara si interpretul preferat'' (in fiecare zi la pranz, inainte de plecarea la scoala) sau emisiunea,, Floarea din gradina'' care se difuza odata pe luna.Atat! |
6 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 14 februarie 2013: |
| Bologa, ești ca un creuzet al improvizației ce poartă la rever un trandafir de vinilin. Sper să gustaț i gluma |
7 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 15 februarie 2013: |
| De fapt, maneaua este turcească. Ea a fost preluată, așa cum am preluat și haiku-ul de la japonezi. Genul în sine nu e rău, dar ce iese în practică depinde doar de valoarea creatorilor. |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 februarie 2013: |
| Lucian, pai asa e romanul: specialist in preluari, in interceptii culturale. Asa ca maneaua e romanessca prin simplul fapt ca e preluata de la turci si "adaptata" la "specificul (acela de debitor de cultural) national. Daca tot veni vorba, as spune ca rahatul e mai romanesc decat turcesc. Noua tendinta in creatia muzicala "inculta" (populara) romaneasca este manelizarea. 2 factori au contribuit la acesta schimbare de registru melodic: stramutarea satului la oras (prin urbanizarea fortata pusa la cale de Cizmarul suprem) si marea tiganiada (adoptarea de catre populatia majoritara a stilului de viata specific populatiei rrome: galagie, smenareala si viata dezordonata). |