Timpul derutei
Îmi amintesc -cum ieri e azi-
Ce-nseamnă gustul aventurii;
Cum te simțeam pe fir că arzi...
Dădeai frâu liber vrerii, gurii.
Nu aveai frică de bărbat
-Ce-l auzeam într-un fundal-
Aveai doar dor, să-mi fi în pat;
Să mori de gustul de carnal.
Ce zbucium, ca pentr-un final,
Epuizam cu dușmănie...
Ne desfătam neteatral
În mii de acte, o nebunie.
Ne promiteam fidelitate;
Să nu ne-atingem partenerii
-Trădații cu serenitate-...
Eram excesul procreerii.
Ce s-a schimbat? Te văd și-acum,
Trecând cu aerul absent!?
De-ți ies în cale, îți vezi de drum;
Nu m-ai uitat, e evident!
Lipsește, îs sigur, doar scânteia
Ce te-ar aprinde din mocnit
Și-ar face-n ciclu epopeea
Eternului desfrâu... iubit.
Ciudat; am gând des în tumult
Acum, mai mult decât atunci...
Te-aveam, dar azi ești ca un cult;
Te simt mai fizic, 'n vis te-adânci...
Să-mi promit oare iar extaz
Să mă întorc la desfătări?...
Sau poate-s bun de Alcatraz;
Un exilat, hoț de-ntrupări...?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.