De aşteptare

De aşteptare-aşa-s de obosită,
de dor aşa de-nvinsă şi mâhnire,
de necredinţă şi de părăsire,
de-ndepărtarea lui ce-o simt, sporită,

încât pe cea cu secere-ascuţită,
pe cea ce ofileşte-ntreaga fire,
o chem să-mi fie leac şi răcorire,
aşa de tare chinu-n piept palpită.

Şi ea rămâne surdă la chemare,
râzând de-un gând nebun şi de suspine,
cum surd rămâne el şi-n depărtare.

De-atâtea tânguiri - de lacrimi pline -
de milă-mi plâng şi valurile-n mare,
iar el petrece vesel, pe coline.

sonet de Gaspara Stampa din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!