* * *

Când întâlnesc privirile-i ardente,
spre fericirea mea, ca prin minune,
curaj, idei, cuvânt, înţelepciune,
intenţii, gânduri, pană, sentimente

sau pier, sau, copleşite, sunt mai lente
şi-o mută năucire mă supune,
dintr-un respect pe care îl impune
privirii mele-atâta de atente.

Destul! Fatal, divina lui făptură
întru atâta sufletul mi-l fură,
încât n-am vlagă să îngaim cuvinte.

Urmări miraculoase de iubire!
Cum poate-o frumuseţe şi-o uimire
să-ţi dea viaţă şi să-ţi ia din minte?!

sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!