Simt o scârbă grozavă față de toate meseriile. Meșterii și lucrătorii de rând, niște țărani cu toții, nespus de mârșavi. Mâna ce ține condeiul valorează tot ...
Simt o scârbă grozavă față de toate meseriile. Meșterii și lucrătorii de rând, niște țărani cu toții, nespus de mârșavi. Mâna ce ține condeiul valorează tot atât cât mâna care ține plugul. Veac plin de mâini iscusite! Eu niciodată n-am să știu să fac ceva. Pe urmă, prea departe e de mine rostuirea unei căsnicii. Cerșetoria neascunsă mă mâhnește. Răufăcătorii mi se par însă vrednici de scârbă ca și scapeții: eu însă rămân neatins; așadar nu-mi pasă.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.