Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înțeleg, că m-am încăpățânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E vina mea că m-a...
Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înțeleg, că m-am încăpățânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E vina mea că m-am mulțumit cu fărămituri de la ospățul la care fusesem invitată la bucătărie, nu în salon. Ce vină ai tu că-n mintea mea bucătăria a strălucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revărsa în mii de curcubeie prin țurțurii de cristal ai unui imaginar candelabru!
Ileana Vulpescu în Candidații la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.