Dacă între două ființe ce se iubesc deopotrivă și a căror viață e plină neîncetat de dragostea lor a survenit un nor, chiar dacă acest nor se va risipi, el lasă în suflete urma trecerii lui. Sau iubirea devine mai intensă, mai vie, așa cum pământul e mai frumos după ploaie, sau zguduitura încă se mai simte, ca un tunet îndepărtat pe un cer senin; dar nu mai e cu putință o întoarcere la viața dinainte, și iubirea trebuie fie să sporească, fie să se diminueze.
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ferragus
Adăugat de scofieldutza

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.