Hărăzire
Am început să-mi rup dintre petale
-Lasându-le-n cădere pe poteci-
Pentru urmași ce-așteptă să se scoale
La reînvierea dintre cripte sumbre, reci.
M-am consumat în fructul destinat
Să las sămânță-n seminții la lume...
Sunt coaja dură din trăiri; uscat,
Mumifiat treptat, agale, în cutume.
Am oare-n adâncime rădăcini
Să fiu la viermi și cârtițe o hrană?
Sau poate bun de lemn aș fi, de strană
La înțelepți... Sălaș de zbor în heruvimi!?
M-am denudat de timp, de la uzură,
Prin șlefuirea zilelor din ani...
Pământ și-o apă-s de contemporani!
I-am fost lui Dumnezeu, o tevatură!?
Rămâne, să îmi strâng în "bunuri"... fapte,
Să am bagajul pregătit de rai
Din lecția predată; "Tot să dai....
Oricum nu duci nimic în dar... la moarte"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre viermi
- poezii despre religie
- poezii despre lemn
- poezii despre lecții
- lecții de engleză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.