Oceane
Mari păuni deschide apusul peste
orice plecare dintre ape -
și dincolo de drum, dacă mai este,
trupul tău pe țărm nu-ncape.
Trebuie să rătăcești ascuns cu sara
prin pădurile uitate pe sub mări,
unde rădăcinile se nasc din flori ca ceara,
și-unde nu cresc nici blesteme, nici ocări.
Zilele plutesc deasupra brumării,
ciudate, ca un zbor în somn, departe,
grele bolți de domuri verzi și fumurii,
unde viața de lumină se desparte.
N-are loc o stea să șadă
n-are cine s-o mai vadă...
poezie de George Drumur din Solstiții (1936)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre păuni
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.