Dăruire... la masculin
Am strâns bărbați de pe planetă-n mine
în trup imens de roci -cum Everest
să am- ca să repar eternele ruine;
în case veșnice... pentru copii ce cresc.
Am strâns sudorile bărbaților planetei
să fac din ele lacuri de cristal,
deșerturile vieții să irig; pe-ai secetei
năpăstuiți de sete... să-i încânt în madrigal.
Am strâns, tot ce minți au, de la bărbați
-Căci școlile-s deșarte, fără vlagă-
tot ce se naște-n viitor, să fie-naripați;
Să facă Universul... o planetă-ntreagă.
Sunt toți bărbații de pe Terra, la un loc,
Cu nebunia minții ș-inimă de blând...
Pe umeri vreau să port o lume-ntreagă-n joc;
Să mă petrec la infinit, în alt și alt bărbat, pe rând mă înglobând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bărbați
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre roci
- poezii despre planete
- poezii despre nebunie
- poezii despre minciună
- poezii despre infinit
- poezii despre deșert
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.