Hai, iubito, în copilărie...
Să uităm de alean și nostalgie,
Să uităm de-a zilelor nevoi
Hai, iubito, în copilărie
Și copii să fim, iar, amândoi.
Tu să porți rochiță și fundițe
Eu să port, din nou, pistrui pe nas...
Tu să faci, în obrăjori, gropițe -
Când îndrug prostii, cu-necat glas.
Și, pășind, timizi, pe cărăruia
Ce ne duce-n locul nostru-ascuns,
Cu arbuști de iasomii și tuia,
Să cătăm la întrebări răspuns.
Despre ce vom face, ce vom drege,
Amândoi, când vom ajunge mari,
Ce cărare-n viață vom alege
Când, în lume, vom fugi, hoinari.
Să croim la planuri fanteziste,
Printre sărutări, vorbind în gând...
Trupul tău, firav, să nu reziste
Când în brațe te-oi lua flămând
De iubire făr' să știu ce este
Dar, cu gravitate, să rostesc
Vorbe, învățate-ntr-o poveste,
Ce sunau așa: "știi, te iubesc!"
... Hai, iubito, în copilărie
Să fugim de griji și de nevoi
Și să nu ne-ntoarcem din pruncie
Niciodată, dragoste, înapoi...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.